Acvariul din Monaco

Anul acesta, Muzeul Oceanografic din Monaco aniversează 100 de ani de existenţă. A fost fondat în 1910 de prinţul Albert I, pentru a expune public colecţiile acumulate în decursul campaniilor sale oceanografice care au debutat în anul 1885. Muzeul a fost condus o perioadă de faimosul Jaques-Yves Cousteau, care şi-a pus amprenta pe colecţiile acestui muzeu, şi în special pe Acvariul din cadrul muzeului, considerat unul dintre cele mai frumoase acvarii din Europa.

Cladirea Muzeului Oceanografic din Monaco

Acvariul adăposteşte circa 6000 de animale din 350 de specii de vertebrate, 200 de specii de nevertebrate, 100 de specii de corali, grupate în 90 de bazine tematice reprezentând Mediterana şi mările tropicale. Găsim aici reproducerea habitatului natural pentru 250 de specii de peşti şi 70 de specii de corali într-un bazin de 40.000 de litri, dar şi laguna rechinilor, un bazin de 400.000 de litri, de 6 metri înălţime, cu sticlă de 30cm grosime, în care putem admira rechini şi alte specii de peşti într-o reproducere pe cât de fidelă posibil a habitatului acestora. Pentru copii între 2 şi 14 ani există un bazin „tactil” care le permite celor mici să atingă diverse specii de animale marine. E greu de exprimat în cuvinte experienţa pe care o oferă acest acvariu, cel mai bine e să profitaţi de prima ocazie si să-l vizitaţi!

Această prezentare necesită JavaScript.

Programul de vizitare este zilnic între orele 9.30 şi 19.30, iar intrarea costă 13 Euro pentru adulţi, 6,50 Euro pentru elevi şi studenţi, copii sub 4 ani beneficiind de gratuitate.

Piscina din Monaco

Chiar dacă mi-a rămas ca un must-do pentru o viitoare vizită în principat, am încercat totuşi să adun câteva informaţii despre această piscină, care vă poate oferi ceva ce poate n-aţi visat niciodată: plajă şi baie în chiar buricul târgului numit Monte Carlo. Stadionul nautic Rainier III, cum se numeşte el mai pompos aşa, rezolvă problemele tuturor celor deranjaţi de „prea mult clor în piscină” şi „prea multe alge, meduze şi Obiecte Plutitoare Neidentificate în mare”. Aflată la câţiva metri de portul principatului, această piscină în aer liber vă oferă tot ceea ce vă puteţi dori: este cu acces public iar bazinul este umplut cu apă de mare foarte curată şi încălzită. Piscina este de dimensiuni olimpice, şi conţine circa 3000mc de apă de mare, tratată, purificată şi menţinută la 27 de grade. Este dotată şi cu o platformă pentru amatorii de sărituri, apa având în acea zonă adâncimea de 5,85m. Pentru copii, distracţia este asigurată de toboganul cu serpentine şi de Toborock, un soi de stâncă artificială, care poate fi escaladată şi de unde se poate sări în apă. Evident, există personal instruit pentru salvare, aşa că părinţii se pot odihni în siguranţă, fără grija copiilor.

Stade Nautique Rainier III

În incintă există şezlonguri, umbrele, vestiare, duşuri precum şi un restaurant. Iar preţurile… am preferat să fac o poză cu tarifele, să nu zică cineva că vorbesc prostii. Vă invit apoi să comparaţi cu ce găsiţi pe la noi. După care ne vedem la Monaco!

Tarife la piscină

Monte Carlo

Despre Monte Carlo s-a scris mult, s-a vorbit şi s-a filmat aşijderea. Aşa că nu ştiu ce mi-a mai rămas mie de zis. Am petrecut doar câteva ore aici (mai precis vreo 8 după cum scrie pe tichetul de parcare), însă mi-a fost suficient pentru a-mi da seama că aş putea trăi în acest loc pentru restul vieţii mele. Când am ajuns acolo, parcă nu-mi venea să cred că oraşul ăsta chiar există, parcă eram într-unul din zecile de filme pe care le văzusem şi tot ce era în jur avea să dispară odată cu genericul de final.

Monte Carlo - Panorama

Nu s-a întâmplat însă aşa, am ajuns să bat străzile înguste şi abrupte ale principatului, am luat masa la Boticelli, acolo unde în zilele în care se desfăşoară Marele Premiu de Formula 1 al Principatului Monaco se cumpără locurile la masă, am vizitat fabulosul acvariu de la Muzeul Oceanografic din Monaco, am defilat cu maşina pe şicana din port, ce mai… este extraordinar să poţi petrece măcar câteva ore în acest loc absolut inedit.

Boticelli

Ce am mâncat la Boticelli :))

Ce am ratat? Sau mai bine zis nu a mai încăput în program… Palatul princiar, ce datează din secolul XIII şi este şi în prezent reşedinţa familiei Grimaldi.

Palatul Princiar din Monaco

Am admirat totuşi faţada acestuia, decorată cu logii pe toată lungimea sa. A rămas pentru altă dată vizita în interiorul palatului, cu ale sale Mari Apartamente, Sala Tronului, Muzeul de suveniruri napoleoniene şi Arhiva palatului. La fel cum, pentru altă dată a rămas şi o „porţie” de plajă şi baie la piscina municipală din Monaco, aflată chiar în centru, pe esplanadă.

Monte Carlo - Panorama

Să nu vă sperie preţurile din Monte Carlo. Nu sunt mai mari ca în alte părţi, cel puţin nu în ceea ce priveşte cheltuielile unui turist ce doreşte doar să viziteze principatul. Pentru cele 8 ore de parcare am plătit circa 16 Euro, ceea ce zic eu că e OK, având în vedere faptul că maşina a stat într-un garaj subteran, la răcoare, ferită de soare. Este de altfel singura variantă de parcare în acest oraş înghesuit şi foarte aglomerat. Parcatul aiurea pe stradă e exclus, iar în parcarea din port greu găseşti loc, şi se plăteşte şi asta. O porţie de mâncare la Boticelli este undeva la 8-10 Euro, adică mai ieftin decât, spre exemplu, în Veneţia. Un suc sau o apă cumpărate de la chioşc e undeva la 1,5 Euro, iar o îngheţată cam 1,5 Euro cupa. Deci, preţuri absolut normale pentru partea asta de lume.

Mai am vreo 2 chestii din Monte Carlo, dar le rezerv pentru altă ocazie.

Cinque Terre

A trecut cam mult timp de când n-am mai scris nimic aici. Asta nu înseamnă că am stat, ba dimpotrivă, am umblat în multe locuri. Iar acum a venit vremea să încep cu povestitul, că prea am umblat mult şi nu v-am zis nimic. Şi am să încep azi cu unul dintre locurile care mi-au plăcut foarte mult, o destinaţie pe care vă recomand să n-o rataţi.

Aşadar… Cinque Terre. Înainte de plecarea spre Italia îmi propusesem să ajung acolo cu trenul, maşina fiind din start o opţiune exclusă datorită binecunoscutelor probleme cu parcatul în zonele de litoral din Italia, şi cu atât mai mult în zona asta. Am făcut-o însă pe calea apei, optând pentru un program tip „hop-on – hop-off” cu vaporul, având ca punct de plecare portul La Spezia. Costul: 25 Euro de persoană, în banii ăştia având asigurat transportul din La Spezia la Portovenere, iar de aici cu alt vapor spre Cinque Terre, cu posibilitatea de a coborî după plac în oricare dintre ele şi de a pleca mai departe cu următorul vapor. Este un vapor cam din două în două ore, ceea ce permite, măcar teoretic, vizitarea celor 5 localităţi. Teoteric pentru că depinde foarte mult de starea vremii şi a mării. Din păcate ziua aleasă de mine a urmat câtorva zile de furtună pe mare, drept pentru care din cauza valurilor mult prea mari vaporul a acostat doar în ultimele două localităţi. Cu toate acestea am convingerea că varianta aleasă de a ajunge aici cu vaporul a fost cea mai bună, oferind privelişti de neuitat, incomparabil cu ceea ce s-ar fi văzut din tren.

Am plecat aşadar din Golful La Spezia (aflat în Liguria), cunoscut şi ca Golfo dei Poeti, un amfiteatru natural ce a inspirat şi continuă să inspire mulţi poeţi şi scriitori. De aici se poate ajunge la Portovenere, Cinque Terre, Lerici şi mai departe la Portofino.

Golfo dei Poeti

Potrovenere, pitorească aşezare litorală, este unic în felul său, datorită caselor construite sub forma unor turnuri, ceea ce creează impresia că portul este o cetate fortificată. În imediata apropiere se află insuliţele Palamaria, Tino şi Tinetto, renumite prin grotele ce se găsesc aici.

Portovenere

Prima dintre cele 5 aşezări ce formează Parcul naţional Cinque Terre – patrimoniu UNESCO –  este Riomaggiore. De aici porneşte o potecă – Sentiero Azurro – ce leagă cele 5 localităţi.

Riomaggiore

Proţiunea ce leagă Riomaggiore de următoarea aşezare, Manarola, este cunoscută sub numele de Via Dell’Amore. În Manarola casele  îţi dau impresia că ar fi agăţate de peretele de stâncă, ca nişte mici bibelouri de porţelan.

Manarola

Urmează apoi Corniglia, aşezare construită pe un promontoriu înalt, fiind singura în care vaporul nu opreşte. Aici se poate ajunge doar cu trenul sau folosind poteca pe care am menţionat-o mai sus. Atenţie însă, accesul în Corniglia de pe această potecă se face urcând 368 de trepte!

Corniglia

Următoarea localitate este Vernazza, prima în care se poate sta şi la plajă şi baie, deşi, având în vedere dimensiunile plajei, s-ar putea să nu vă simţiţi chiar în largul vostru în acest furnicar de oameni. De obicei, aici se cam goleşte vaporul, grupurile de turişti cu ghid fiind debarcate pentru a merge mai departe spre Monterosso urmând poteca ce şerpuieşte pe coastă, prin livezi de măslini şi plantaţii de viţă-de-vie. Acest tronson al traseului Sentierro Azurro este cel mai dificil, însă priveliştile şi peisajele pe care le oferă celor ce îl parcurg merită efortul depus.

Vernazza

Eu am ales să rămân pe vapor, ca să evit aglomeraţia creeată de cei aproximativ 200 de oameni ce au debarcat în Vernazza şi care urmau să ia calea drumeţiei. Am ajuns astfel cu un vapor aproape gol în Monterosso al Mare. Degeaba însă. Plajele erau deja pline până la refuz. Cu greu am reuşit să găsesc un locşor liber, chiar dacă aici cele două golfuri oferă un spaţiu generos. Insuficient însă pentru câtă lume vrea să facă plajă şi baie aici. Am aflat astfel că, dacă vrei să ai parte de şezlong şi umbrelă, trebuie să faci rezervare, măcar cu o zi înainte.

Monterosso al Mare

Monterosso al Mare

În fine, deranjul a fost mult prea insignifiant comparativ cu faptul că am avut prilejul de a vizita acest minunat colţ de lume. Priviţi şi voi ce frumuseţe! Orăşelul parcă e de jucărie, casele sunt clădite parcă din cuburi de lemn, aşezate unul peste altul cu răbdare şi grijă, să nu se prăbuşească, dar totodată într-o ciudată „dezordine ordonată”.  E ticsit de mici magazine care vând toate prostiile, şi de terase şi restaurante deosebit de pitoreşti, de unde răzbat miresme înnebunitoare.

Monterosso al Mare

În încheiere nu pot decât să repet ce am scris în prima parte a postării de faţă, şi anume: dacă aveţi ocazia, dacă ajungeţi în zonă, nu rataţi această destinaţie! Merită cu vârf şi îndesat să sacrificaţi măcar o zi pentru Cinque Terre!

P.S. Am uitat să menţionez că pentru a parcurge traseul Sentiero Azurro aveţi nevoie de bilet, aka nu e moca! Sunt câteva tronsoane fără plată, însă cele mai interesante şi spectaculoase sunt pe bani. Aşa că, înainte de a vă aventura pe vreo potecă, interesaţi-vă de tichet!

Paralia Katerini şi Olympic Beach

Situată la câţiva kilometri de oraşul Katerini, probabil cea mai cunoscută dintre staţiunile Rivierei Olimpice, Paralia Katerini este şi cea mai animată dintre ele.

Oferta principală a staţiunii este însă plaja lungă de 7 kilometri, cu nisip fin, intrarea în apă fiind foarte lină. ideală deci pentru toată lumea. Calitatea nisipului şi apei este certificată de distincţia Blue Flag, acordată staţiunii în fiecare an, de o bună perioadă de timp.

Plaja din Paralia Katerini

Oferta de sporturi nautice sau de terenuri de sport este diversă. De-a lungul plajei bine organizate se găsesc o mulţime de baruri deschise de dimineaţa şi până târziu în noapte.

Tavernele şi restaurantele pescăreşti sunt la tot pasul şi te îmbie să le treci pragul, pentru a savura specialităţile locale, a căror prospeţime e garantată de pescarii ce adună zilnic recolta mării.  Nu lipsesc nici supermarket-urile care oferă tot ceea ce este necesar traiului zilnic într-o vacanţă la mare.

Plaja din zona centrala

De la hoteluri până la vile cu studiouri şi apartamente confortabile, Paralia Katerini vă aşteaptă cu binecunoscuta ospitalitate a grecilor, cu spaţii de cazare pentru toate gusturile şi buzunarele, localizate fie în zona centrală şi foarte animată a staţiunii, fie în zona de nord, aflată în plină dezvoltare, unde vilele sunt construite pe spaţii mult mai largi şi mai aerisite.

Linistea de dimineata

Odată cu lăsarea serii, staţiunea se transformă radical. Dacă în timpul zilei, sub arşiţa soarelui, totul pare liniştit, seara străzile centrale se animă, se umplu de forfotă, lumea ia la rând magazinele, terasele, barurile şi discotecile.

Comerţul în Paralia Katerini este foarte bine reprezentat, găsiţi aici nenumărate magazine de blănuri, articole de piele şi marochinărie, bijuterii, precum şi nelipsitele magazine de suveniruri. Zeci, poate chiar sute de magazine şi boutique-uri vă oferă o mare varietate de produse la preţuri foarte bune.

Discotecile şi cluburile îşi întâmpină oaspeţii cu programe diverse de distracţie, ce se prelungesc până spre dimineaţă, numai bine pentru ca petrecăreţii să se poată bucura, în drum spre iatacurile lor, de un minunat răsărit de soare deasupra golfului Thermaikos.

Rasarit de soare in Golful Thermaikos

La sud de Paralia Katerini se află Olympic Beach, o mică staţiune recomandată celor ce vor să aibă parte de linişte, dar totodată să fie aproape de atracţiile şi distracţiile pe care Paralia le oferă. Din Olympic Beach în Paralia Katerini se ajunge uşor, urmând şoseaua ce merge paralel cu ţărmul, şosea ce are o pistă de biciclete precum şi o promenadă largă şi iluminată pe timpul nopţii pe toată lungimea ei.

Promenada dintre Paralia Katerini si Olympic Beach

Şi aici găsim de-a lungul plajei dar şi pe strada principală o mulţime de magazine, taverne, baruri şi cafenele, însă aici viaţa curge parcă în alt ritm, totul e mult mai liniştit şi mai aplecat spre odihnă. Aici seara arată cu totul altfel, fiind lipsită de zbuciumul şi agitaţia din Paralia. În rest, plaja o continuă pe cea din Paralia Katerini, fiind însă mult mai lata, dar cu acelaşi nisip fin şi auriu şi cu apa albastră şi curată.

Plaja din Olympic Beach dimineata devreme

Ce alte activităţi se mai pot întreprinde aici, în afară de plajă, shopping şi distracţie, cu altă ocazie.

Thassos – puţină istorie

Trecutul insulei Thassos nu este nici pe departe unul liniştit, cum ar putea părea pentru cel ce ia acum contact cu viaţa de aici. Primii greci care au ajuns aici au fost coloniştii sosiţi din insula Paros, la începutul secolului VII î.e.n. Părintele istoriei, Herodot, susţinea că ei au găsit aici fenicieni, stabiliţi pe insula Thassos cu mult timp în urmă, iar descoperirile arheologice par să susţină această idee. Conform mitologiei, primul om care ar fi păşit pe pământul insulei ar fi fost Thassos, unul din fii regelui fenician Aginor, aflat în căutarea surorii sale, Europa, care fusese răpită de Zeus. Insula poată de atunci numele acestuia.

Începând cu secolul V î.e.n., statul elenic tasian înfloreşte şi primeşte numele de ”Atena Nordului”. În anul 340 î.e.n. insula Thassos este ocupată de Filip al II-lea şi este anexată statului Macedonean. Romanii care le-au urmat macedonenilor în 197 î.e.n. au fost acceptaţi de către localnici ca eliberatori, întrucât legiunile romane nu au urmărit distrugerea comunităţii locale, ba mai mult, au contribuit la relansarea activităţilor comerciale şi au oferit privilegii localnicilor.

Insula Thassos este menţionată în această perioadă şi în istoria creştinătăţii, aici se pare că a poposit Apostolul Pavel în jurul anului 52 î.e.n. în prima sa călătorie de la Troia către Neapolis (azi Kavala) şi Filipi.

Limenas - Poarta lui Zeus

A urmat o lungă perioadă de zbucium în istoria insulei, aceasta fiind disputată de numeroşi cuceritori printre care franci, sicilieni, genovezi, veneţieni dar şi piraţi slavi, catalani şi chiar greci. Doi ani după căderea Constantinopolelui cade în mâinile otomanilor. În anul 1813 vizirul Egiptului, Mohamed Ali, devine stăpânul insulei Thassos, primită cadou din partea sultanului turc. Acesta a fost începutul unei noi perioade înfloritoare pentru comunitatea de aici, care primea noi privilegii, datorate în principal faptului că Mohamed Ali era născut în Kavala şi crescut într-o familie de greci. În 1902 insula cade din nou în mâinile turcilor, care retrag toate privilegiile, fiind în final eliberată de amiralul Pavlos Kountouriotis. Insula Thassos devine parte a statului grec în anul 1912. În timpul celui de al II-lea război mondial, insula Thassos, ca şi restul Greciei au fost trăit sub ocupaţie germană, aceşti lăsând ulterior locul bulgarilor. Grecia, şi odată cu ea şi insula Thassos, a fost eliberată în 1945.

Limenas - Teatrul antic

Limenas, capitala insulei, este un adevărat muzeu arheologic în aer liber. Încă din vremuri străvechi, Limenas a fost cea mai importantă aşezare a insulei, fiind adeseori numită Thassos, confundându-se astfel cu însăşi insula. Aici se pot vedea într-o simplă plimbare nenumărate vestigii ale civilizaţiei antice: Agora antică, Evreokastro şi teatrul antic, Acropolis, porţile lui Zeus şi ale Herei, dar şi Muzeul Arheologic Thassos.

Limenas - Agora

Fiind mai mereu centrul serviciilor administrative, dar şi al economiei şi comerţului, Limenas s-a transformat de-a lungul timpului într-un oraş modern, care şi-a păstrat însă neatinse tradiţiile şi legăturile strânse cu istoria. Străzi înguste dar pitoreşti, mici magazine care te invită să le treci pragul, taverne cochete ce te îmbie cu mirosuri apetisante începând de la răsăritul soarelui şi până mult după apus, toate acestea fac din Limenas un pol de atracţie pentru toţi turiştii din Thassos.

Riviera Olimpică (1)

Majoritatea probabil aţi auzit de Muntele Olimp din mitologia greacă. Muntele Olimp, leagănul zeilor. Probabil nu tot atât de mulţi ştiu că la poalele acestui munte mitic se află una din cele mai căutate zone turistice estivale ale Greciei continentale. Mulţi probabil au auzit de Paralia Katerini, nu tot atât de mulţi ştiu că aceasta se află aici, pe Riviera Olimpică.

Aşadar, Riviera Olimpică înseamnă 70 de kilometri de ţărm, plaje fără de sfârşit cu nisip auriu, o mare cu ape curate şi albastre, munţi încărcaţi de istorie şi frumuseţi naturale, staţiuni moderne cu hoteluri şi vile confortabile şi nu în ultimul rând oameni primitori şi întotdeauna veseli. Riviera Olimpică este parte din prefectura Pieria şi, pe lângă deja arhi-cunoscuta Paralia Katerini, cuprinde o serie de alte plaje şi staţiuni ce merită cu siguranţă vizitate.

Astfel în partea de nord se află Methoni şi Nea Agathoupoli, două plaje late mărginite de vegetaţie abundentă şi aflate în apropierea unei delte, fapt ce le oferă linişte şi un peisaj pitoresc. Coborând ajungem la Makrygialos, cu plaja lată şi foarte bine organizată. Pentru cei ce caută linişte, în imediata apropiere se află plaja aurie de la Agios Ioannis, înconjurată de dealuri pline de verdeaţă, precum şi plaja din Pydna. În zonă se află ruinele unor fortăreţe bizantine, ce aşteaptă amatorii să le exploreze.

Paralia Katerini

În partea centrală a Rivierei se află plaja Korinos, zonă în plină dezvoltare în ultimii ani, plajă lungă de câţiva kilometri şi care se continuă cu plaja din Paralia Katerini şi mai apoi Olympic Beach. În Paralia Katerini se află un port pentru vase de mici dimensiuni, destinate turismului, precum şi cea mai mare varietate de posibilităţi de distracţie diurnă sau nocturnă de pe toată Riviera Olimpică. De aici se poate ajunge în Olympic Beach pe o promenadă iluminată, paralelă cu şoseaua şi pista de biciclete, sau, de ce nu, pe plaja lată cu nisip fin.

Paralia Panteleimonas

În partea de sud a Rivierei Olimpice găsim plajele Gritsa (plaja localităţii Litochoro – aflată în apropierea sitului arheologic Dion de la poalele Olimpului), Plaka Litochoro – o succesiune de golfuri naturale unde alternează plajele mici şi nisipoase cu cele cu pietriş sau stânci, Leptokaria – o staţiune cu tradiţie, Paralia Panteleimonas – aflată în apropierea ruinelor castelului bizantin de la Panteleimonas şi a aşezării tradiţionale din Paleos Panteleimonas, Platamonas – o plajă cu pietriş şi nisip, şi cu o privelişte minunată asupra Muntelui Olimp şi a castelului din Platamonas şi nu în ultimul rând Nei Pori, cea mai sudică dintre staţiunile Rivierei Olimpice, cu multiple posibilităţi de distracţie, dar totuşi nu atât de animată şi agitată ca şi Paralia Katerini, cu o plajă lată şi foarte lungă, cu nisip fin, aflată în partea de nord a deltei râului Pinios.

Platamonas

Aşa, astea au fost generalităţile, introducerea. Vor urma amănunte şi detalii, sper eu, interesante.

Insula Thassos (3)

Ne continuăm turul şi ajungem la unele dintre cele mai interesante locaţii din insula Thassos, abandonate aproape în totalitate pe timpul iernii, pline însă de viaţă vara: Psili Ammos, cu o plajă frumoasă care combină o zonă nisipoasă cu una stîncoasă, marea este ideală pentru înot, iar numeroasele taverne aflate în marginea plajei invită la siestă şi la un ouzo savurat în briza mării.

Psili Ammos

Urmează Astris, o plajă pitorească cu nisip auriu şi pini ce aproape ajung în mare, şi cu taverne unde puteţi savura produse de pescărie. Plecînd din Astris urmăm şoseaua care traversează un peisaj spectaculos, putem face un popas la Mănăstirea Arhanghelul Mihail,

Mănăstirea Arhanghelul Mihail

înainte de a ajunge la Alyki, unde ni se oferă ochiului un adevărat spectacol: două golfuri pereche, cu apă de smarald, despărţite de o peninsulă care în antichitate era plină de viaţă, iar astăzi este un muzeu arhelologic in-situ.Şi aici tavernele umbroase vă aşteaptă să savuraţi specialitatea locului – caracatiţă uscată la soare şi apoi pregătită la grătar.

Alyki

Ajungem în fine la Kinira, un frumos sătuc lîngă mare în faţa căruia se ridică din mare o mică insulă verde, acoperită de pini şi măslini, ce poartă acelaşi nume: Kinira. Lîngă Kinira se află o faimoasă plajă: Paradise Beach. Peisajul devine de acum verde şi mult mai viu, şi ajungem în Skala Potamia, o aşezare ce se întinde de-a lungul unei plaje cu nisip alb şi fin. Din Skala Potamia se poate vizita cu barca mica insulă Kramboussa, unde se găseşte o mică biserică. Plaja se întinde de-a lungul întregului golf, la fel şi terasele şi tavernele.

Skala Potamia

Urmînd linia golfului ajungem în zona Golden Beach, una din cele mai frumoase plaje ale insulei, unde pare că pădurea de pini şi marea se contopesc. Aici găsiţi numeroase taverne şi cafenele, unde puteţi savura deopotrivă un ouzo sau o mîncare tradiţională, precum şi marea şi soarele.

Golden Beach - Skala Panagia

Urcînd pe drumul spre munte ajungem în Panagia, o aşezare de un pitoresc ieşit din comun, cu case tradiţionale, străzi foarte înguste ce urcă pe alocuri pante abrupte. Panagia este faimoasă datorită obiceiurilor păstrate cu sfinţenie de localnici, datorită dulciurilor tradiţionale şi nu în ultimul rînd apei cistaline ce izvorăşte din muntele de marmură. De altfel, în centrul Panagiei există o cişmea cu apă rece şi critalină, iar legenda spune că cine bea apă de aici se va întoarce mereu în Panagia.

Panagia

Plecînd din Panagia, şoseaua traversează creasta muntelui printr-o pădure deasă de pini, trecînd pe lîngă cîteva exploatări de marmură. Şi iată-ne înapoi în Limenas, unde putem savura, mai ales spre seară, tradiţionalele preparate culinare thassiene la una din tavernele ce mărginesc golful şi portul. Şi nu în ultimul rînd ne putem gîndi la această insulă minunată, binecuvîntată de zei, care ne lasă în amintire imagini de neuitat, care ne vor îndemna mereu să revenim.

Insula Thassos (2)

Iată în cele ce urmează un tur al insulei, care trebuie făcut de preferinţă în prima sau a doua zi după sosire.

Vom porni din capitala insulei, Limenas, la care se face însă deseori referire şi cu numele de Thassos. Limenas este centrul administrativ şi comercial al insulei. Portul Limenas leagă insula Thassos cu portul Keramoti de pe continent prin numeroase curse de ferry-boat şi nave Delfin. În ciuda afluxului tot mai mare de turişti de la an la an, Limenas nu şi-a pierdut farmecul autentic şi plajele nisipoase cu ape limpezi. Aici găsim ce mai animată viaţă din întrega insulă, aici se află sucursalele principalelor bănci, supermarketuri, numeroase taverne, cafenele şi baruri. Viaţa de noapte este şi ea destul de agitată în Limenas.

Limenas - Thassos

Plecăm aşadar din Limenas urmînd şoseaua spre sud, trecem pe lîngă Glykadi, unde există cîteva hoteluri de lux, dar şi o plajă frumoasă şi bine întreţinută. Mai departe ajungem în Pachis, o aşezare ce se întinde pe ambele părţi ale şoselei. Se spune că plaja de aici este una din cele mai bune din insulă, datorită apelor liniştite şi puţin adînci. Următoarea oprire ar fi Skala Rachoni, care se află la capătul unei plaje lungi, cu nisip auriu şi ape limpezi, unde ne putem odihni la umbra pinilor care cresc la marginea nisipului.

Skala Rachoni

Ajungem apoi în Prinos, una din cele mai mari aşezări alei insulei Thassos. Portul Skala Prinos asigură legătura între insulă şi Kavala prin numeroasele curse de ferry-boat şi nave Delfin. Skala Prinos este şi un important centru turistic, plaja de la Dassylio fiind deosebit de căutată. Mergînd spre sud, ajungem la Skala Sotiros, o localitate care se întinde de-a lungul şoselei, unde găsim o plajă îngustă, dar liniştită. Următoarea staţie ar putea fi Skala Kallirachi, construită de-a lungul coastei, cu pîlcuri de pini ajungînd pînă pe plajă. Mai departe, urmînd firul şoselei ajungem la Skala Maries, o aşezare tipic pescărească, deosebit de pitorească. Ajungem astfel în Limenaria, o aşezare cu pretenţii de oraş, şi pe bună dreptate, fiind a doua ca mărime în insulă. Aici se poate vizita „Palataki” o construcţie cu două etaje ridicată în 1903 de compania minieră germană Speidel pe o stîncă ce domină marea.

Limenaria - Vedere spre Palataki

Plecînd mai departe vom ajunge la Potos, un binecunoscut centru turistic, unde practic oricine poate găsi ceea ce îşi doreşte în materie de distracţie la mare. De pe plaja din Potos se poate zări spre sud silueta Muntelui Athos.

Plaja din Potos

(Va urma)

Insula Evia (2)

Pefki. Un fost port pescăresc, transformat, ca mai toate localităţile de pe coasta Greciei, în staţiune estivala şi încă foarte puţin atins de turismul agresiv, ca de altfel mai toată Evia (ca să vă faceţi o idee despre ceea ce numesc turism agresiv, gândiţi-vă la Riviera Olimpică – cei care au fost acolo ştiu la ce mă refer).

Plaja poate părea putin ciudată celor mai puţin obişnuiţi să păşească şi să se tolănească pe… pietriş. Dar cum în tot răul întotdeauna e şi un bine, faptul că e pietriş te ajută să nu pleci de la plajă cu nisip în diverse locuri unde nu ţi-ai dori să ai aşa ceva. Ca de de exemplu în geanta de plajă. Şi fiindcă pietrişul ăsta e adus acolo, şi nu e aşa de la mama lui, în apă e nisip, nu pietre, deci… nici o teamă de arici de mare sau alte pericole neştiute.

Cazare se găseşte mai ales în vile particulare, sub formă de apartamente şi studiouri, preţuri care mai de care, de la 40 până la 100 EUR pentru 1 studio 2-3 persoane, depinde şi de confort dar şi de perioada aleasa. Există şi vreo 2-3 hoteluri. De evitat perioada 15 Iulie – 30 August, nu se găsesc locuri nicăieri, se varsă toată Atena în Evia. Pentru perioada asta neapărat trebuiesc făcute rezervări din vreme. Taverne peste tot, preţul mediu al unei mese este de 8 EUR pentru 1 persoana (fără băuturi). O bere la tavernă – 1,5 – 2 EUR, la supermarket încep de la 0,65 EUR o doză. La „fast-food” un gyros e 1,5 – 2 EUR. La supermarket preţuri foarte accesibile, se găsesc şi legume şi fructe proaspete din belşug, iar în port dimineaţa puteţi cumpăra peşte proaspăt. Atenţie ! În Grecia nu se găseşte decât foarte greu apă minerală gazoasă, cei „dependenţi” ar face bine să-şi ia de acasă.

Seara nu sunt prea multe de făcut, toată lumea e la taverne şi la cafenele, există şi o discotecă, însă cât am stat eu acolo nu am văzut-o deschisă (e drept, era înainte de 15 Iulie, după cum am zis, nu e „industria” din alte zone, şi localnicii considera că sezonul plin e după 15 Iulie, deci e posibil ca anumite locaţii să nu fie deschise înainte de această dată).Ce se mai poate face în Pefki? De exemplu, o excursie în Skiathos, sau croazieră de o zi Skiathos – Skopelos – Allonissos, plecările se fac din portul Pefki, durează cam 1 oră până în Skiathos. Dar despre Skiathos, cu altă ocazie.